PREFACANDU - MA
( plangandu-mi copilul nenascut
ucis inca din burta femeii mele )
suntem atat de fericiti
cand bem o bere impreuna
eu rad cu voi
de dobitoci
de prostii ce nu stiu trai ca noi …
de cei care in sinceritatea lor stupida
se fac de rasul nostru
si radem atat de bine
ca ne dau lacrimile…
fiecare
ascuns dupa zambetul sau prefacut
si superioritatea evidenta
iubeste
si moare
de neiubire…
radem cu lacrimi
CE ORAS BIZAR
ce oras bizar si pustiit e trupu-mi firav
si nimic nu misca-n lungul strazilor
ce poarta teama-n glasul lor
care sopteste-n vant de gheata
Lumina , Cale , Adevar si Viata
doar spiritu-mi mai este treaz la o rascruce
si tras e la obraz
cu ochi sticlosi priveste dus
spre cine l-a mintit de sus
vrea sa-l injure dar tacerea e glasul sau
si doar durerea de schita sfarsit zadarnicia i-a mai ramas
si agonia mea
( caci m-am lasat pe rand ucis
de Realitate si de Vis )
ma roade-ncet
apoi la urma
ma-ntoarce cu fata in huma
OF
cata nemarginire
intre marginile acestui trup de lut
si cata desertaciune totodata
cat as fi vrut
sa nu ma fi nascut
vreodata
NORMALITATE
ploua cu voma ingereasca
copiii morti nu vor sa creasca
iar tatii li se usuca-n sodomie
iar mamele-s pierdute-n isterie
totu-i normal in lumea lor
atata doar ca crinii mor
LUMANAREA
celula rece intunecata
murdara-n nemiscare
se lumina toata deodata
ce dar ciudat …o lumanare
o clipa … si inca o clipa
lumina vie a lumanarii
palpai atunci smerita
in fata hada a inserarii
c-o inima speranda
privi inspre zabrele
acolo in noaptea blanda
acolo sus sunt stele
s-a intunecat …de spaima
cauta iarasi scaparea
a !... n-am bagat de seama
se stinse lumanarea
DE DINCOLO
esti roua pe alb de trandafir
margaritar al diminetii
sunt ingropat iubito-n cimitir
sa vii sa vezi scaietii
POVESTEA IMPARATULUI DE TREN
azi imparatul trenului
cu care eram ratacitori
din usa stramta a vagonului
ne-a mangaiat ocrotitor
trecu apoi prin fiecare gand
cuprins de o tristete nalta
ne-a spus amar ca in curand
ne vom opri-n ultima halta
ne-a trimis bland in tacere
cu-n gest ce aduce a sfarsit
privi pe geam… ( cata durere…)
ne-a aratat pustiul inalbit
ne-a pus apoi sa ne inchinam
spre cerul care ne-a fost tata
pamantul alb sa-l sarutam
stiam ca era ultima data
cu ochii cautand in noi
ne zise ca destinul n-i s-a stins
si isi intoarse fata de la noi
atunci cand usa s-a deschis
pustiul alb nemarginit
departe de tari promise
lumina alba amutit
peste popor o risipise
o lua infrant spre departari
lasandu-ne coroana in dar
plangeam cu totii
dinspre zari batea-nspre noi un vant murdar
ERETICA
orice ai fost orice vei fi
sa nu uiti doamne : esti pamant .
nu te nega nu ma minti
si tu si eu avem mormant
oricine ai fi orice ai pati
tu stii Isuse ca esti om
orice ai face sau vorbi
pana si tu mancai din pom
tu sfinte duh ce mai pazesti ?…
n-ai fost nimic nici nu vei fi
s-a scurs vremea pentru povesti
curand imperiul va sfarsi .
SUNT UN COSCIUG
sunt un cosciug pe apele uitarii
sicriele nu stiu ca-s negre
ca ochii dinlauntru
a caror lumina o poarta
sunt un cosciug sub apele uitarii
VICTORIE
un geamat alb
venit de undeva dintre noapte si cer
se prelinse incet peste omenire
luandu-si chipul crucii
atunci dusmanul din umbra
a fost spanzurat in taina
de salcamul din curtea lunii
COPILUL MEU
mi-am luat copilul de mana
si i-am aratat soarele
asfintind sub vechile orizonturi
copilul a inteles
mai mult decat as fi vrut
si s-a smucit din mana mea
ultima oara
l-am vazut in zare
langa soare
chircindu-se pe umbra alba a ingerului mortii
CLOVNUL
raul si-a luat haina cernelii
pe pod
in mijlocu-mbulzelii
un clovn venit de nu stiu unde
dansa jongla si facea tumbe
acum e singur
cu ochii umflati de plans
isi cere in genunchi iertare
de la copiii care au crezut si au ras
acum
isi trage un glont in cap
cerul
albastru negru intunecat
IUBIND
carne mangaind carne
sarutam un inger
pamant strivind pamant
ma impreunam cu o femeie
sufllare intalnind suflare
te iubesc , i-am spus cenusei de sub mine
SOARELE
ce bine miroseau coroanele de mort
soarele
incalzea sicriul
si mortul si popa si ograda
soarele soarele soarele
colbul se ridica in urma adunarii
care urma carul cu racla
soarele ardea
si carul si racla si mortul dinlauntru
soarele
popa canta
sub soarele deasupra
si soarele dezmembra
si ruga si groapa si multimea
soarele soarele soarele
nu e
mustele
CAINELE
un caine scuipa sange
iar aerul incins ii arde tot plamanul
soseaua-i un abis
cu ochi uscat isi cauta stapanul
ca intr-un soi de vis
cainele scuipa sange
si-n rosul lui scuipat el scheauna si plange
aerul incins arde tot caldaramul
soseaua-i un abis
si cainele paseste
tremura cu sangele-nchegat
smoala il topeste
sangele tasneste din roti si din asfalt
un caine scuipa sange pe drumul spre abis
M–AM INTORS MAICA ACASA
m-am intors maica acasa …
de ce nu-mi spui ceva ?
A !.. capacul muced nu te lasa
nici templul nu mai sta in picioare
si altaru-i tot ruina
vant gol si alb
si ce racoare !…
sa-mi fi murit oare parintii …
s-au prefacut in oameni sfintii ?
ce? am auzit ceva ?
nimic
nu mi-ati soptit nimic
numai peretii uzi ma mai asculta
ma-nspaimantati …
si voi
si panza din colt inca tesuta
minune muta
va multumesc
si eu si lacrima neplansa
ca mi-ati lasat sa atipesc
ladita asta mica si lemnul de capac
ma voi culca putin sa ma refac
voi incerca apoi
de voi putea
sa ies razand de sub porunca grea
ce ati lasat
zgariata cu un cui pe al meu capac
imi voi trezi din somn si murgul
am sa aprind din nou amurgul
si de n-are sa-mi fie frig
am sa va chem pe nume iar
si am sa va strig !
DELIR
vrajmasii mei fac umbra crucii
si florile se inchid de cum dau zorii
caci m-am intors la intunerecul cel vechi
si cad
cealalta dimensiune din celalalt colt
au mai ramas doar doua
minciuna
necurajul
cerul se naruie pamantul se naruie eu ma narui
templul se surpa altarul se surpa
cinci ( sunt totusi trei )
gol imens
vant
cenusa alba
puf de inger pe pamant
sinucigas fara simbrie
si zgomote de tatana necurata
manjiti va rog usorii de la usa
uite
taiati-mi mainile
si venele
si daca nu-i destul sa-mi luati va rog si capul
neforme
margini fara margini
oglinzi fara imagini
nemargini iar
zvacniri pe sange rece
gol de tot
si vant
nemargini in neforme
si nu-i nimic
si neimagini
si necuvinte fara margini
FLUTURI NEGRI
fluturi negri fug de ganduri
parasind urechea stanga
si ei stiu :
dorm intre scanduri !
fug speriati de noaptea lunga
ma privesc
inchid cu incetul
ochii-mi tulburi supt pamant
lumea ma striga poetul …
soaptele se scurg in vant
mai aud doar cum se sparge
cupa goala
mai e putin
baui si eu
capacul cade
fluturi negri
heruvimi
NEMOARTEA
chiar de am murit tacut ca asfintitul
si nu v-am dat nimic de veste
sa ma lasati sa zac in lut
in infinitul adevar al mortii din poveste
dar nu stati goi langa mormant
eu n-am sa mor cum plangeti voi acuma
eu am sa joc
si am sa cant
si am sa ma insor in ceruri albe chiar cu luna
oi fi ferice in paradis
si-oi lacrima
si noaptea lacrimile mele
vor tine ceru-ntreg aprins
si-or lumina
si le veti spune simplu
stele
MALUL CELALALT
eram alaturea de rau plouase noaptea in desfrau
si cerul greu statuse mut privind la ultimul sarut
ce l-am lasat sa cada pe fruntea alba candva calda
a fratelui ce a fost ucis de acorduri moarte
langa styx
mi-am amintit totul fugar
mi-am amintit raul murdar
cum norii in pasari violete s-au preschimbat cu gesturi bete
iar noaptea aceea abia muscase din ziua care nu plecase
si parca totul se topea in asfintitul ce murea
si raul s-a facut mai mare
un rau dement cu ape amare
si corbii se roteau in zari in soapta ultimei suflari
fratele meu tinea chitara
acorduri coboreau uitarea si prabuseau funebrul din inalt
pe raul ars ca de asfalt
dincolo pe mal EA ne privea
cu ochii mari ne asculta
si era frig
si era vant
era mocirla pe pamant
acorduri triste au prabusit funebrul pe asfalt topit
prin ploaie EA se apropiase
si fratele mi-l sarutase pe obrajii calzi precum o mama
luntrasului platise vama
si peste raul de pamant
crescuse o cruce alba-n vant
funebrul urca in inalt
si jos pe malul celalalt
se aud acorduri de chitara
fratele meu
ultima oara
POVESTEA NEBUNILOR
introducere
nebunii-s cei ce stiu ce-i frica
si scot prea-sfantul din urat
dar lumea nu le-a dat nimica
i-a alungat si le-a pus rat
cuprins
departe in flori lang-un mormant
se aude un nebun tipand
- din cer sa se pogoare un sfant
ca-s gol si-i frig si vreau sa plang !…
si omul slut
nealungat de fiare crude flori sau vant
isi povesteste neincetat
si nu-i da nimeni un cuvant
incheiere
noapte si zori s-au coborat deasupra lui
dar l-au uitat
nebunu-si puse latu-n gat si leganandu-se a oftat
LA MOARTEA MEA
la moartea mea suflati in soare
si toate stelele ce sunt le puneti intr-o lumanare
sau le ingropati la mine in mormant
salcami gatiti de sarbatoare voi sa-mi fosniti funebrul cant
si scuturati a voastra floare peste ridicatura de pamant
si lungi cortegii funerare
de nebuni goi bolnavi de rand
jeleasca-ma fara incetare cu corbii care-n zari se frang
tacut apusul sa coboare peste nebuni si lacrime si vant
si cheme ingerii sa-ntoarne cenusa in cenusa
pamantul in pamant
OAMENII TARANII
suntem ratacitori pe o simfonie surda cu forma de pamant
ne indreptam spre Nu-stiu-unde
calauziti de gandul de a lasa urme prin locurile prin care trecem
de parca departarea ar fi rotunda
si intr-o buna zi ne vom calca peste pasii vechi
nici macar nu avem de ce sa ne laudam cu asta
nemurirea ne-a pierdut de parca n-am fi fost copiii ei
habar n-avem ca toate drumurile nu duc nicaieri
ca iarba nu e iarba
ca viata-i tot un soi de moarte
doar ca e luminata de nazuinte ce nici macar nu sunt ale noastre
suntem rataciti
pe tarana preschimbata
in nesfarsite campii ale singuratatii noastre
O MAMA
- satula sunt pana la gat de asta viata…
rostea cu gand amar o mama facandu-i nod la ata
- lumina ochilor s-a dus aprinsa in alta lume
- ma duc chiar azi s-o caut ma duc ma duc …isi spune
si un capat de la funie pe dupa grinda-l trece
- nu am putere is nacajita si viata e prea rece….
caci e calica si flamanda si mai mereu batuta
de un sot ce afla in sticla placerea de a fi bruta
ofteaza greu pe scaun
- e greu pacatul e al meu… doamne ai grija de barbat
- ma ierte Dumnezeu…
si face un pas in gol
un pas
se intinde brusca ata
si-i taie adanc prin carne
dintr-o zvacnire
viata
PICTURA
si fiecare om nascut pamant din alt pamant
a smuls cate-o fasie din giulgiul galben sfant
care a strabatut tot drumul dintre intuneric si lumina
…faceti sa para ca-i moartea unui om si daca vreti senina
si fiecare dintre noi a modelat umbre de lut
le-am pus pe panza sfanta si sange s-au facut
c-au inceput si ochii sa ne planga de atat amardurere
…turnati un strop de apa sa semene a placere
si fiecare lut nascut cenusei din pamant
a intins bine tabloul pe o cruce mare in vant
unde il jeleau in taina si ploaia si tarziul
urla ca scos din moarte in patru zari pustiul
SPRE STEAUA INFLORITA
salcamii sa-si cearna pe ochii mei uscata floare
secunda de la capat sa adoarma pe gura mea pe dintii mei
din soapte rare sa curga lin uitarea, in vene sa intepeneasca
sa fie pururi muta si inecata zarea
si pasii din noroi sa atipeasca
sa ninga rece si usor tarana
pe un trup zbarcit de hiena obosita
fluturii negri sa-mi sarute mana
sa-mi poarte amintirea spre steaua inflorita
AMOR BANAL
ce amor banal
mi-e dor de tine
mi-e dor sa te sarut pe gura
cu gura mea de secatura
ce fapt banal
sa-mi fie dor de tine
FURAT DE SOMN
e noapte
si luna isi tese cununa de raze albastre in visele noastre
usor
pe furate
soaptele toate sperie visarea si departarea
s-aude zapada cum rupe zgarda
si vantu-i o roata multblestemata de gemete grele
nici luna nici stele n-arata sclipire
si-n tresarire ochii-amandoi sunt plini cu noroi
si intr-o mana framant tarana
si fruntea mi-e uda
si noaptea e lunga
lupii m-adulmeca
ochii se-ntuneca de nelumine
ramaneti cu bine
INFLORITUL
mi-a inflorit un ochi
cel stang
intr-o zi calda de mai
e o floare de cires ce o strang intre pleoape
popa mi-a zis :
- nimic nu ai
si lumea ma saluta in oras
drept Infloritul ma cunoaste
primarele ar vrea sa-mi fie nas
si sa ma-nsoare pan’ la paste
intr-o noapte de octombrie ud
petalele-mi zburara de pe ochiul tare
in loc e doar un ciot subtire crud
cu luna ies si ratacesc pe trotuare
lumea nu ma mai stie Infloritul
ma vorbeste pe la spate intotdeauna
in urma mea le aud veninul chicotitul
radeti cat vreti… am sa ma insor cu luna
DEPARTE ESTI TU
departe esti tu cu buzele dulci
zeita diminetii si a zilei dintai
in frunzele pomilor suspine aduci
si crinii gradinii iti striga :
- Ramai !..
nici nu te uiti in urma ta
la chipul care l-ai privit
cersind sarutul alb din gura ta
Doame o vezi ?!..
… si cum sa nu-ti faci chip cioplit ??!!!
PRIN PIETE
prin piete lumea a iesit de un ceas
doar eu raman cu mine in casa
ca mi-a dat sangele rosu pe nas
si am ochii plini si stau sub masa
obrazul meu pe lut il las
si ascult cum lumea sta de vorba
c-am sange in ureche dar mie imi da pe nas
si-n gura am gust gros de morga
prin piete lumea se rareste
toti merg la pas
doar eu m-ascund de draci sub masa
imi curge sange
din urechi
din ochi
din nas
ochii mei galbeni sting lumina in casa
PLOAIE MARUNTA
ploua marunt demult si urla departarea
ma dor oasele reci la incheieturi
in curte i-am ucis pe toti
batrani progenituri
amici pe care se prelinge uitarea
ploua marunt de mult
si azilul e pustiu
mie imi curge sange mult pe nas
printre amicii vechi din curte ies la pas
si plec razand
timpul e iar tarziu
LA AZIL
e frig si lung si intunecos
holul de faianta din azil
la munte-i frig si lupii-s jos
ochii batranilor lucesc umil
e frig si multa umezeala in oase
batranii-s muti si mici cat un copil
tipenie nu-i pe coridoarele lucioase
si ochii ingheata
e frig la munte la azil
GENERATIA ’ 75 - ’ 85
din somn prelung intr-un nou somn
uit tot mai des sa nu adorm
va vad din ce in ce mai rar
ca intr-un film prostesc bizar
sunteti mai lungi
purtati toti blugi
invariabil ambalati in pungi de plastic transparente
prea straini
urati ca florile fara tulpini
si sunteti toti colegii mei de generatie
umanoizi aproape
morti inca din perioada de gestatie
POVESTE CU INGER
un inger a facut un salt mortal
si a cazut in piata din oras pustie
un betiv carunt cu fata ca de cal
si-a zis : - aripile mi-ar prinde bine mie …
le smulse proptind bine piciorul
sa cazi din nori..hi-hic.. ce inger prost !..
si a dat fuga la popa Aviatorul
- iti dau aripile daca imi faci rost…
- Mitica … vine acusica …
si zambind l-a incarcat cu o lada de rachie
scapat e betivan ranji gandind :
- cu astea zbor de aici. Adio preotie !…
un schiop cu-un pic de glie semanata
gasi trupul de inger intins pe caldaram
- ce dracu ’… ce sperietoare impaiata…
il arunca in car si-l duse fluierand
ajuns acasa il ridica repede in vant
s-alunge pasarimea multa din ogor
corbii i-au scos ochii
si urca din pamant spre inger viermi sa-l muste de picior
langa pahare-n crasma taranii povestesc
- si-a luat un popa zborul… a zis nevasta….
betivul intr-un gang
- ... apoi ma pocaiesc…
si peste toti ninge marunt napasta
INDRAGOSTIT
odaia prea stramta pentru soapte de noapte
tigaia murdara cu untura amara
painea-ntarita invelita-n hartie de ziar mototolita
foi mazgalite topite de seara
ciorapi nespalati ordonati si tacuti
vise-aurite in zori ruginite
dintii murdari tari si marunti
ochii uscati si patati scufundati in orbite
sub cerul mic mustind de sange
( lichida menstruatie de femeie uda )
iubesc nebun o curva plictisita cu carnea cruda
SARACIE
n-am bani
iar banii cumpara placerea
o curva mi-a soptit ca sunt frumos
mi-a spus chiar c-ar putea sa ma iubeasca
dar cand i-am tras chilotii jos
mi-a zis ca nici Cristos n-o ia far ’ sa plateasca
un tractorist mi-a tras cu ochiul lipicios
mi-a spus c-are nevasta si copii si ca-i trec anii
dar cand i-am tras chilotii jos
mi-a zis ca-ntai ar vrea sa vada banii
n-am bani
cu bani se cumpara placerea
MARUNTELE ZILE
batranii se trezesc si scuipa sange dimineata
chefliii de azi noapte dorm pe caldaramul rece
in spital miroase greu si-s gandaci
cade ceata
soarele are cancer si vremea nu mai trece
dupa mort vine lumea cu gandul la pomana
cu ochi beliti hangiii deschid usa pravaliei
in mansarde poeti ratati viseaza cate o dama
scolari ingalbeniti se intorc acasa in miezul zilei
milogii isi porta mandrii cioatele prin piata
domnisoare batrane ies pentru un ceas la barfe
in parcul mic un nimeni se leagana de o ata
si printre felinare apar slabite tarfe
NOI
nori dospind mutenie multa
marea nu se misca
ne asculta pe amandoi
doar noi doi
sorbind singuratati de piatra
si intre noi
intre noi doi
zace imbietor o dalta
NON–POEZIE DE UNICA FOLOSINTA
stalpii electrici saruta stramb strada
in blocuri comuniste se sting lumini
din lampi obosite de esenta galbuie
intr-un boschet printre frunze si spini
o liceeanca ia dezgustata prima ei muie
tiganul o tine de par
( e tanara prada )
un barbat alearga cu mana la pantec
spre o fundatie de casa neterminata
priveste inapoi spre lume spre totuar
sare ingroapa se dezbracina se caca
din bloc il priveste un chip mortuar
de la alt geam se aude un scancet
un adolescent plin de cosuri isi face laba
( marunt retardat nascut din eroare )
pana la cer se simte mirosul de sperma
ploaia nu cade din nepasare
nu reusesc sa bag acul in vena
stalpii electrici saruta stramb strada
PREA PUTINI
Isus urca pe inaltimi
ai sai nu-l vad
si-s prea putini
Isus plange printre straini
nici ei nu-l vor
sunt mai putini
Isus moare pentru multimi
murim si noi
dar tot putini
FIARA
se impiedecase nefiinta
si in plansul ei tacut din neplamani
m-am intrupat in trup de fiara
in codrul in care suferinta
stapana e pe lucruri moi de lut
si musc mereu tot lucrul care umbla
lovesc in tot ce sufla prin pamant
scot urmele lasate in mormant
de tot ce a fost si avuse umbra
ma doare tarna care urla-n vant
de-as sti macar cum sa ma rog
sau cum sa nasc o floare
poate as fi… si as avea scapare !..
si nu m-as infrupta din vestejitul rod
al celor fara amanare
stiu doar atat : nu stiu nimica
de asta poate am sa pier in fapta rugii
nu-s’ ce sa cer
oriunde as fi este si frica , ura si spaima
( nu stiu sa sper )
stiu doar ca-s fiara
in rest nimica
AMANDOI. EU. IUBINDU–TE.
tu cu povestile tale stupide
eu cu somnul meu cel lung
tu cu prietenele tale livide
eu cu inima inecata in amurg
eu cu toate basmele mele
tu cu gura plina de vulg
eu cu toate noptile mele
tu oarba ca vita pusa la jug
calcand in noroi stramba de sale
eu
nefericitul din urmele tale
pe lut
iubindu-te
NICI N–AI BAGAT DE SEAMA
ploua de zile lungi
de nopti mai lungi ca nemurirea
si tu iubito plangi
ca n-avem bani
nu imi auzi clipirea
( ultima )
din ochii mei topiti
nu stii
ca oasele mi-s moi si reci
ca creta uda
nu vezi ca am murit
continui sa reciti din viata ta minuscula si surda
( eu nu te mai aud de mult )
tu plangi
nici nu-ti ridici macar privirea
nu imi vezi ochii
ficsi
adanci
mult mai adanci ca nemurirea
BAIATUL SI FATA
tigani florarese
piata-mbacsita de marfa pe mese
o zi clocita ca oricare alta
putoare de trupuri
baiatul si fata cu ochii de fluturi
se tin de mana sarutandu-se
guri de fantana secandu-se
muti amandoi peste lumea marunta
jos in noroi
cu ochi limpezi se arunca
in piata-mbacsita
de pe inalta cladire clocita
ca oricare alta
TOTUSI MA IUBEAI
mda… da… imi amintesc
cum incercam sa te iubesc
si tu tipai
sub trupul meu de soldatoi intaratat si greu
murdar si imputit , libidinos
nu ma lasai nicicum sa musc
din sanul tau curat de os
si-a trebuit sa te impusc
aveai trup de matase
si inca dulce cald
mi-am facut poftele cu tine
pan-am simtit ca incep sa ard
era un inger intre noi
desi erai si nu erai
asa teapana goala pe noroi
stiam ca totusi ma iubeai
CINE PLANGE ?
- dac-as pleca …
ce-ai face puisor ?
si razi
nu stii ca vorbele-astea dor
si ca amurgul asta nu e bun
am franghie la mine si sapun
iar tampla mi-e topita-n sange
privesti cum ploua
nici nu ma vezi
si brusc intrebi
- dar cine plange ?
LA STATUIA LUI MATEI CORVIN
tremur de frig mi-e frig sa mai strig
ghemuit la picioarele de piatra ale statuii de piatra
sub norii nemulsi si netunsi de iarna lor coroziva parsiva
trec prieteni cu fericirea masluita pe fete
le dau binete cu jumatate de gura plina de ura
cu plamanii necurati si patati
trag din tigara amara scuip sangele-afara
dintii clantane mecanic salbatic
metal pe metal pe metal
care nu mai tine de mine
privesc lumea de glume fac spume
cu ochi ranit de tampit necioplit
sticla de vodca s-a dus pe copca
( nu mai are lumina… cat de putina… )
foamea ma sfarma cu cantec in pantec
banii nu ma iubesc
incep sa ranjesc
dumezeiesc diavolesc omenesc
a fi a nu fi a fi a nu fi ….
BATAIA
m-a lovit unu-n obraz
a dat cu sete ca intr-un animal
dar eu nu plang
nu fac nici haz
ma uit la el ca prostu ‘
- de ce dai ma ?
el rade ca un cal
ma scuipa cald pe fata
scuipatul lui doare mai tare
eu il omor cu-n fir de ata
( scuipatul cere razbunare ! )
CADEREA IN HAU
te uiti in ochii mei
soptit
imi spui ca vrei
sa fiu al tau
si doar al tau
dar ce stii tu despre caderea in hau ?
SILA
sila de mine
sila de tine
sila de tot ce e bine
mi-e sila de sila
mi-e mila de mila
visez (tot in sila)
foc
Dumnezeu
sex de copila
A DOUA VENIRE
… si-apoi sa urle lupii toti ,
sa urleee…
sa cada paznicii de rai din turle ,
sa cada Dumnezeu din ceruri ude ,
ca sa-l vedem si noi la chip ,
la trup ,
la sufletu-i greoi
si sa il luam putin la bani marunti ,
de la copiii cei de tata , la noi , la cei carunti…
Oare ce ar avea de spus ?
-Ufff! Iar am cazut in cap de sus…
N-aveti o cruce ?... Nu de alta da’ m-as duce...
ADORM
plafon de beton
sunt om
nu sunt om ?
somn fara vise
carti nedeschise
glas mut monoton
surd si aform
lumina si vina
(foarte putina !)
de la neon
nestralucire
ratacita-n privire
de om si neom
adorm
lipit de plafon
eu nu sunt eu
MACACUL
Ma cac pe ochelari purtati pe nasuri de mumii
Ma cac pe poponari , pe alesii care fura
Ma cac pe slugi , pe comunistii inca vii
Si-acum va rog apaludati :
Ma cac cu capete de pula !
IN SCARBA PULII
Cand toate se opresc in loc
Si timpul nu mai trece
Imi vine pofta sa-mi dau foc
Si-apoi s-o frec umil la rece
Nici pizda nu mai voi s-o fut
Nici laba nu mai e placere
Picioarele imi cresc din cur si put
Imi cresc bube pe-un coi... Durere !
Ma port jegos , cu barba dura
Am par in cur... Multa matreata...
Si branza galbena la pula
Mi-e rau. Vomit. Mi-e greata...
Cu ochii mari si plini de spume
Rad zabalos si fix , prosteste
Plansete , barfe si glume...
Muriti !
In mine moartea creste.
TOPIT
Iubesc topit cu ochii neinchisi
Femei incolacite intr-un sarut lasciv
Iubesc.
Singuratate , esti aici.
Iubesc topit , negru , tardiv.
NEPERECHE
cand strang din dinti
nici nu ma simti
nu simti
ca eu sunt mort
prea mort ca sa mai pot
sa ma prefac
in drac iertat
sau inger in delir
respir doar vise moarte
fara sir
ucis de zbierete marunte
marunte rautati
cat un graunte
ce mi le picuri zilnic in ureche
tu singura
eu singur
impreuna
nepereche
PACAT
ce pacat
ca oamenii sunt plamaditi
din viermi
si apa chioara
din cacat
mici criminali-lingai
dar fericiti
prostia niciodata n-o sa doara
ce pacat
.
BluePink 
